Comuna Filipeştii de Târg, prin aşezarea ei în partea central-sud-estică a României, se află, cu deosebire, sub influenţa maselor de aer estice. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10,3° C – 10,8° C (Atlasul climatologic, 1966). Temperatura medie a lunii ianuarie este în jurul a -3° C, dar au fost ani când temperatura a scăzut sub -25° C sau era peste media normală, ca în 1949 când a fost de 4° C.

Primăvara temperatura medie oscilează în jurul a 5 – 10 ° C, iar vara în lunile iulie – august, temperatura medie este în jurul a 22 – 25° C. Au fost veri când în luna iulie temperatura a ajuns la peste 35° C şi ciar 41 – 42° C. Amplitudinea termică anuală este în medie între 23 – 25° C, iar amplitudinile termice extreme depăşesc chiar 42° C. Există un număr mare de zile senine şi temperaturi ridicate, iar numărul mediu al zilelor considerate tropicale este cuprins între 40 – 50 de zile. Apariţia îngheţului se remarcă de obicei la sfârşitul lunii octombrie- începutul lunii noiembrie, iar data ultimului îngheţ (îngheţurile târzii de primăvară) este în prima decadă a lunii aprilie. Durata zilelor fără îngheţ este de 200 – 210 zile, permiţând astfel desfăşurarea nestingherită a activităţilor agricole (bineînţeles când nu au loc perturbaţii). Bruma este frecventă toamna şi primăvara, lucru dăunător pentru culturile timpurii sau târzii.

Presiunea atmosferică are un rol determinant în ceea ce priveşte mişcările atmosferice, de valoarea şi repartiţia ei fiind legate direcţia, intensitatea şi durata vântului.

Vânturile înregistrate au un caracter slab până la potrivit. Ele au o influenţă directă asupra culturilor deoarece frecvenţa şi tăria cu care bat pot produce ridicarea sau coborârea temperaturii condiţionând astfel dezvoltarea plantelor.

Teritoriul comunei se află sub influenţa invaziilor de aer din nord, nord – est şi est, atât în anotimpul cald, cât şi în cel rece, curenţii dominanţi sunt cei formaţi din direcţia nord – est. Frecvenţa vânturilor dintre nord – est depăşeşte 40%, iar cea a vânturilor din sud – vest este de 23%. (În Judeţele Patriei, Prahova – monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, pag. 36)

Vânturile cu o intensitate şi o frecvenţă mai mare bat deci din nord – est, iar numărul zilelor cu calm în medie este de 26%, înregistrându-se chiar o variabilitate mai mare. Viteza vânturilor creşte continuu începând cu primele ore ale zilei atingând maxima imediat după miezul nopţii (orele 0 – 4:00). Principalele vânturi care bat în această regiune sunt crivăţul şi austrul.

Crivâţul este un vânt continental şi bate din direcţia nord – est şi est, în timpul iernii când atinge intensitatea cea mai mare. Este un vânt rece, uscat, spulberă zăpada troienind-o, împiedicând circulaţia rutieră şi dezvelind culturile de toamnă.

Austrul bate cu precădere primăvara şi vara dinspre vest şi sud – vest, fiind un vânt uscat. Datorită uscăciunii şi secetelor ce le provoacă în timpul verii a primit în tradiţia populară denumiri sugestive ca „sărăcia”, „traista-n băţ” sau „traista goală”. Pe culoarul conului de dejecţie al Prahovei intensitatea lui atinge calori mari astfel încât, când plouă, cilcă la pământ lanurile de orz şi de grâu.

Se mai fac simţite şi vânturi din direcţia nord şi nord – vest şi sud cu frecvenţă şi intensitate mai mică.

Precipitaţiile cunosc o mare varietate de la un an la altul, cunoscându-se ani ploioşi, ani secetoşi şi ani buni. Cantitatea medie de precipitaţii este cuprinsă între 400 – 700 mm/anual, iar în perioada de vegetaţie între 450 – 500 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii sunt înregistrate în sezonul rece, în februarie, iar pentru sezonul cald, în luna septembrie, iar cele mai mari cantităţi cad la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie (de aici zicala „dacă plouă ami avem mălai”). Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este între 80 – 100 de zile pe an. Decembrie este luna în care cad primele precipitaţii sub formă de zăpadă, dar sunt ani când apar şi în luna noiembrie. Ultima ninsoare poate fi înregistrată în luna aprilie, perioada maximă de cădere a zăpezii fiind de 150 de zile, dar perioada medie anuală este numai de 90 – 100 de zile. Au fost înregistrate zăpezi cu grosime de 0,5 – 1 m sau chiar mai mult, dar numai în cazuri cu totul excepţionale, pentru că această zonă nu poate fi caracterizată ca o regiune cu zăpezi abundente. Durata menţinerii stratului de zăpadă este în medie de 45 de zile. Primăvara stratul de zăpadă se topeşte destul de repede datorită încălzirii rapide a aerului. În afară de îngheţurile şi brumele timpurii de toamnă sau târzii de primăvară, printre efectele negative ale climei amintim secetele prelungite din timpul verii (de regulă între 15 iulie – 15 august), inundaţiile, grindina, ploile acide etc. Urmările acestor fenomene, cel puţin în parte, vor putea fi evitate prin extinderea reţelei de irigaţii (în zona câmpului/malului), folosirea celei existente, lucrări de regularizare a cursului râului Prahova, araturi adânci de toamnă etc.

Din cele arătate mai sus rezultă că elementele climatice care caracterizează teritoriul comunei Filipeştii de Târg, sunt tipice climatului continental de tranziţie, de silvostepă, cu implicaţii profunde asupra activităţilor agricole desfăşurate aici. Cantităţile de precipitaţii, relativ reduse, menţinerea evapotranspiraţiei cu calori mari, temperaturile ridicate, vânturile frecvente atât ca viteză cât şi ca intensitate, sunt elemente climatice caractersitice spaţiului de silvostepă care impune lucrări speciale de irigaţie

Comuna Filipeştii de Târg, prin aşezarea ei în partea central-sud-estică a României, se află, cu deosebire, sub influenţa maselor de aer estice. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10,3° C – 10,8° C (Atlasul climatologic, 1966). Temperatura medie a lunii ianuarie este în jurul a -3° C, dar au fost ani când temperatura a scăzut sub -25° C sau era peste media normală, ca în 1949 când a fost de 4° C.

Primăvara temperatura medie oscilează în jurul a 5 – 10 ° C, iar vara în lunile iulie – august, temperatura medie este în jurul a 22 – 25° C. Au fost veri când în luna iulie temperatura a ajuns la peste 35° C şi ciar 41 – 42° C. Amplitudinea termică anuală este în medie între 23 – 25° C, iar amplitudinile termice extreme depăşesc chiar 42° C. Există un număr mare de zile senine şi temperaturi ridicate, iar numărul mediu al zilelor considerate tropicale este cuprins între 40 – 50 de zile. Apariţia îngheţului se remarcă de obicei la sfârşitul lunii octombrie- începutul lunii noiembrie, iar data ultimului îngheţ (îngheţurile târzii de primăvară) este în prima decadă a lunii aprilie. Durata zilelor fără îngheţ este de 200 – 210 zile, permiţând astfel desfăşurarea nestingherită a activităţilor agricole (bineînţeles când nu au loc perturbaţii). Bruma este frecventă toamna şi primăvara, lucru dăunător pentru culturile timpurii sau târzii.

Presiunea atmosferică are un rol determinant în ceea ce priveşte mişcările atmosferice, de valoarea şi repartiţia ei fiind legate direcţia, intensitatea şi durata vântului.

Vânturile înregistrate au un caracter slab până la potrivit. Ele au o influenţă directă asupra culturilor deoarece frecvenţa şi tăria cu care bat pot produce ridicarea sau coborârea temperaturii condiţionând astfel dezvoltarea plantelor.

Teritoriul comunei se află sub influenţa invaziilor de aer din nord, nord – est şi est, atât în anotimpul cald, cât şi în cel rece, curenţii dominanţi sunt cei formaţi din direcţia nord – est. Frecvenţa vânturilor dintre nord – est depăşeşte 40%, iar cea a vânturilor din sud – vest este de 23%. (În Judeţele Patriei, Prahova – monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, pag. 36)

Vânturile cu o intensitate şi o frecvenţă mai mare bat deci din nord – est, iar numărul zilelor cu calm în medie este de 26%, înregistrându-se chiar o variabilitate mai mare. Viteza vânturilor creşte continuu începând cu primele ore ale zilei atingând maxima imediat după miezul nopţii (orele 0 – 4:00). Principalele vânturi care bat în această regiune sunt crivăţul şi austrul.

Crivâţul este un vânt continental şi bate din direcţia nord – est şi est, în timpul iernii când atinge intensitatea cea mai mare. Este un vânt rece, uscat, spulberă zăpada troienind-o, împiedicând circulaţia rutieră şi dezvelind culturile de toamnă.

Austrul bate cu precădere primăvara şi vara dinspre vest şi sud – vest, fiind un vânt uscat. Datorită uscăciunii şi secetelor ce le provoacă în timpul verii a primit în tradiţia populară denumiri sugestive ca „sărăcia”, „traista-n băţ” sau „traista goală”. Pe culoarul conului de dejecţie al Prahovei intensitatea lui atinge calori mari astfel încât, când plouă, cilcă la pământ lanurile de orz şi de grâu.

Se mai fac simţite şi vânturi din direcţia nord şi nord – vest şi sud cu frecvenţă şi intensitate mai mică.

Precipitaţiile cunosc o mare varietate de la un an la altul, cunoscându-se ani ploioşi, ani secetoşi şi ani buni. Cantitatea medie de precipitaţii este cuprinsă între 400 – 700 mm/anual, iar în perioada de vegetaţie între 450 – 500 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii sunt înregistrate în sezonul rece, în februarie, iar pentru sezonul cald, în luna septembrie, iar cele mai mari cantităţi cad la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie (de aici zicala „dacă plouă ami avem mălai”). Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este între 80 – 100 de zile pe an. Decembrie este luna în care cad primele precipitaţii sub formă de zăpadă, dar sunt ani când apar şi în luna noiembrie. Ultima ninsoare poate fi înregistrată în luna aprilie, perioada maximă de cădere a zăpezii fiind de 150 de zile, dar perioada medie anuală este numai de 90 – 100 de zile. Au fost înregistrate zăpezi cu grosime de 0,5 – 1 m sau chiar mai mult, dar numai în cazuri cu totul excepţionale, pentru că această zonă nu poate fi caracterizată ca o regiune cu zăpezi abundente. Durata menţinerii stratului de zăpadă este în medie de 45 de zile. Primăvara stratul de zăpadă se topeşte destul de repede datorită încălzirii rapide a aerului. În afară de îngheţurile şi brumele timpurii de toamnă sau târzii de primăvară, printre efectele negative ale climei amintim secetele prelungite din timpul verii (de regulă între 15 iulie – 15 august), inundaţiile, grindina, ploile acide etc. Urmările acestor fenomene, cel puţin în parte, vor putea fi evitate prin extinderea reţelei de irigaţii (în zona câmpului/malului), folosirea celei existente, lucrări de regularizare a cursului râului Prahova, araturi adânci de toamnă etc.

Din cele arătate mai sus rezultă că elementele climatice care caracterizează teritoriul comunei Filipeştii de Târg, sunt tipice climatului continental de tranziţie, de silvostepă, cu implicaţii profunde asupra activităţilor agricole desfăşurate aici. Cantităţile de precipitaţii, relativ reduse, menţinerea evapotranspiraţiei cu calori mari, temperaturile ridicate, vânturile frecvente atât ca viteză cât şi ca intensitate, sunt elemente climatice caractersitice spaţiului de silvostepă care impune lucrări speciale de irigaţie