Retea hidrografica

Relieful reprezintă totalitatea neregularităţilor scoarţei terestre raportată la un teritoriu mai mult sau mai puţin întins, iar din punct de vedere genetic, relieful este rezultanta directă a acţiuniii factorilor interni şi externi, inclusiv a acţiuniii omului.
Ca unităţi de relief pe teritoriul comunei se întâlnesc:
1. Valea Prahovei – lunca şi versantul drept (terasă)
2. Câmpurile Filipeştii de Târg – Mărginenii de Jos, Filipeştii de Târg – Brătăşanca
3. Măgura Mărgineni (Măgura Parului)
4. Relieful antropic

• Valea Prahovei este o vale afluentă a Ialomiţei cu direcţia nord-sud (pe raza comunei noastre). Reultanta din acţiunea de eroziune a apelor curgătoare, este posterioară câmpurilor, atât ca timp de formare, cât şi ca localizare. Are un caracter deperesionar cu adâncimi potrivite şi malurile neparalele distanţate. Adâncimea cuprinsă între 5 m în nordul comunei şi 3 m în partea de sud, formată din nisipuri, pietrişuri, argile şi marne levantine care apar la zi în malul drept, a contribuit şi la crearea unui centru de alimentare a vânturilor cu particole de nisip. Valea Prahovei. Alături de celelalte văi care brăzdează teritoriul comunei, ocupă o suprafaţă de 5,3 km2 reperzentând 11% din teritoriu. Elementul morfologic caracteristic al văii îl reprezintă lunca.
• Lunca Prahovei cuprinde partea estică a teritoriului şi are un relief plan cu mici denivelări. Ea se dezvoltă neuniform în cuprinsul teritoriului având o lăţime ce variază între 0,5 km în nordul localităţii Filipeştii de Tărg şi 1,5-2 km în sud, la Brătăşanca. Caracterul actual al luncii este o puternica aluvionare, cele mai întinse aluvionări au loc în apropierea malurilor. Microrelieful luncii, mult mai bine individualizat în comparaţie cu cel al câmpiei, este reperzentat mai ales prin forme de natură acumulativă. Altitudinea luncii, faţă de nivelul mării, este de circa 220 m. Suprafaţa plană din partea de sud şi variaţiile de nivel ale Prahovei la ploi puternice şi de lungă durată pot produce inundaţii mai ales în satul Brătăşanca (cătunul Ezeni).
• Câmpurile Filipeştii de Tărg – Mărginenii de Jos – Brătăşanca din categoria interfluviilor înalte, fiind cuprinse între râul Prahova şi pârâul Provita. Interfluviul Prahova – Provita reperzintă o mică prelungire a Câmpiei Înalte a Ploieştilor cu suprafaţa netedă şi inclinaţie către vest şi sud. Aspectul general al câmpului este tubular uşor ondulat, având orientarea nord-vest şi nord-sud, desfăşurându-se pe o lungime de 11 km (nord-sud) şi o lăţime de 3,5-7 km, pe direcţia nord-vest. Cea mai mare parte a câmpului se caracterizează prin predominarea valorilor altimetrice cuprinse între 250-235 m. Cele mai mari valori altimetrice ale câmpului apar în partea de vest a comunei şi pe o mică porţiune în partea centrală, circa 250 m. Fragmentarea este mai accentuată de-a lungul văilor unde valoarea pantelor este puţin redusă având indici între 4-10 grade. În restul câmpului valorile pantei sunt reduse, menţinându-se sub 3 grade, iar spre nord câmpul nu se termină brusc. În partea de vest a câmpului, unde lunca este foarte îngustă şi Provita aproape loveşte câmpul, au loc alunecări în trepte, ridicând greutăţi în utilizarea terenului.
3. Relieful sculptural din Măgura Mărgineni (Măgura Parului) semnalează alunecări de teren ce-i dau nota caracteristică. Alunecările sunt favorizate de pantele existente, apa subterană sau din precipitaţii, cât şi rocile cu mare plasticitate. Ogasele, fără a avea fercvenţa alunecărilor de teren, au apărut în special pe măgură, fiind favorizate de pante, de defrişările pădurii şi păşunatul excesiv.
4. Releiful antropic. În albia şi lunca Prahovei şi Provitei activitatea omului capătă un pronunţat caracter de influenţă asupra proceselor geomorfologice. Prin indiguiri, baraje, rectificări de albie, exploatări de pietrişuri şi nisipuri se acumulează pe cuprinsul lor forme de relief antropice diferite care le pot modifica evoluţia morfologică firească, naturală.
Comuna Filipeştii de Târg este situată într-o zonă de câmpie înaltă pe interfluviul Prahova – Proviţa. Aşearea în cadrul acestei subunităţi de relief impune celelalte trăsături geomorfologice:
• Fragmentarea redusă;
• Pante uşor înclinate cu foarte puţine sectoare de discontinuitate şi înclinări puţin accentuate (excepţie Măgura Mărgineni);
• Relief monoton cu forme puţin individualizate.
În aceste condiţii degradările de teren sunt puţin frecvente, iar potenţialul de degradare în viitor este redus.